Home
Legislatie Publicatie Sistemul de pensionare Introducere Statistica
Legislaţie Publicaţie Sistemul de pensionare Introducere Statistică

1. Introducere

2. Expertiza actuarială
2.1. Conţinutul expertizei actuariale
2.2. Ciclul actuarial de control
2.3. Instrumentarul expertizei actuariale

3. Bazele legislaţiei de pensionare a Republicii Moldova
3.1. Principiile generale
3.2. Contribuţiile de asigurare şi baza impozabilă
3.3. Tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora
3.3.1. Pensiile pentru limită de vîrstă
3.3.2. Pensiile de invaliditate
3.3.3. Pensiile de urmaş
3.3.4. Pensiile unor categorii de cetăţeni
3.3.5. Pensiile/alocaţiile sociale
3.3.6. Pensiile plătite din contul bugetului de stat
3.4. Pensia minimă şi minimul garantat
3.5. Formulele de pensionare
3.6. Indexarea pensiilor

4. Situaţia demografică în Republica Moldova
4.1. Dinamica numărului şi structura pe vîrste şi sex a populaţiei
4.2. Natalitatea
4.3. Mortalitatea şi durata vieţii
4.4. Nupţialitatea şi divorţialitatea
4.5. Sporul natural şi reproducerea populaţiei
4.6. Prognoza demografică

5. Situaţia macroeconomică actuală
5.1. Tendinţele activităţii economice a populaţiei
5.2. Crearea pronosticului de bază

6. Date generale privind asigurarea cu pensii
6.1. Numărul pensionarilor
6.1.1. Analiza numărului de pensionari
6.1.2. Repartiţia numărului de pensionari în dependenţă de tipurile de pensii beneficiate
6.1.3. Numărul de pensionari în dependenţă de vîrstă şi sex
6.2. Nivelul de trai al pensionarului
6.2.1. Mărimea medie a pensiilor stabilite
6.2.2. Compensarea salariului pierdut
6.2.3. Diferenţele gender între mărimile pensiilor

7. Rezultatele modelării

8. Totalurile şi perspectivele de dezvoltare ale sistemului de pensionare
al Republicii Moldova

Anexă: Analiza riscurilor sistemelor de pensionare condiţional-cumulative
şi cumulative

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova: expertiza actuariala

5. Situaţia macroeconomică actuală

La efectuarea modelării de prognozare a dezvoltării sistemului de pensionare se ţine cont  de indicatorii macroeconomici şi cei demografici, care au o influenţă fundamentală asupra dezvoltării acestui sistem. Pronosticul demografic şi indicatorii demografici principali care se utilizează în procesul de modelare sînt examinate într-un capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizează situaţia macroeconomică din ţară şi care urmează a fi utilizaţi la efectuarea prognozelor sînt: ritmul de creştere a PIB, inflaţiei, salariului, indicatorii ocupării forţei de muncă etc.

Din cîte se cunoaşte, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru ţările cu o economie în tranziţie este o sarcină destul de dificilă, deoarece prognozarea, de regulă, se bazează pe tendinţele dezvoltării economice formate pe parcursul unei perioade îndelungate. Însă, în perioada de tranziţie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil. Aceasta se observă foarte clar în fig. 5.1-5.3, unde sînt reflectate datele privind ritmul real de creştere a PIB, salariului şi schimbările ratei inflaţiei în Republica Moldova pe parcursul ultimilor 10 ani.


Fig.5.1 Ritmul real de creştere a PIB, %  


Fig.5.2 Ritmul de creştere a salariului real, %


Fig.5.3 Rata inflaţiei anuale

Aşadar, datele prezentate demonstrează că pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost caracterizată prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinaţi. În legătură cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica formată de dezvoltare a acestor indicatori în scopul efectuării trendurilor macroeconomici pentru o perspectivă de lungă durată.

În această situaţie pentru modelarea proceselor care se vor înregistra în sistemul de pensionare pe parcursul unei perspective de lungă durată, pentru efectuarea scenariilor dezvoltării acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale oficiale sau experienţa statelor cu o economie stabilă.

Este necesar de menţionat că, prognozele macroeconomice oficiale sînt revizuite permanent. Scenariile de dezvoltare se schimbă, reieşind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura politică şi economică schimbătoare. Astfel, de exemplu, ritmul de creştere a PIB pe termen mediu (pînă în anii 2008-2009), planificat de către Guvernul Republicii Moldova în anii 2005 şi 2006 puţin diferă, ceea ce se lămureşte prin ritmul real mai înalt de creştere a acestuia, comparativ cu indicatorii planificaţi. În anul 2005 s-a presupus că ritmul de creştere a PIB pentru anii 2006-2008 va constitui 5.5-5.0%, iar în anul 2006 acest indicator a fost corectat pînă la 6.0% (fig.5.4). În anul 2006 au fost revizuiţi şi alţi indicatori macroeconomici prognozaţi.


Fig.5.4 Ritmul de creştere a PIB.

În tabelul 5.1 este prezentat pronosticul indicatorilor macroeconomici principali pentru anii 2007-2009 întocmit de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Tabelul 5.1
Indicatorii macroeconomici pentru perioada 2004-2009


Indicatorii

Unitatea de măsură

2004

2005

2006

2007

2008

2009

PIB nominal

mlrd.lei

32.0

36.8

43.0

49.3

56.0

63.3

Ritmul de creştere a PIB

%

7.4

7.1

6.5

6.0

6.0

6.0

Inflaţia

%

12.4

11.9

9.9

9.0

7.6

7.0

Fondul de remunerare a muncii

mlrd.lei

8.6

10.2

12.4

14.8

17.4

20.5

Ritmul real de creştere a fondului de remunerare a muncii

%

10.0

6.0

11.0

9.0

9.0

10.0

Salariul mediu lunar

lei

1103.0

1319.0

1650.0

2015.0

2420.0

2826.0

Ritmul real de creştere a salariului

%

10.0

7.0

14.0

12.0

12.0

11.0

Prognosticul oficial presupune că, în următorii patru ani ritmul de creştere a PIB va rămîne destul de înalt şi va constitui 6.0%, inflaţia va varia între 9.9% şi 7.0%. Se prognozează un ritm de creştere a salariului destul de înalt. Astfel, dacă conform rezultatelor anului 2005 ritmul real de creştere a acestui indicator a constituit 7.0%, ceea ce a permis de a majora salariul mediu lunar cu 19.6% comparativ cu anul 2004, atunci în anul 2006 se presupune de a majora acest indicator cu 14.0%. Prognosticul presupune că, ulterior, în anii 2007-2008 ritmul de creştere a salariului puţin va scădea, deşi se va menţine oricum înalt – pînă la 12% în anul 2007-2008 şi 11.0% - în anul 2009. Implementarea pe etape a reformei în domeniul salarizării (anii 2006-2009) va contribui la majorarea dublă a ritmului de creştere a salariului (de la 7.0% în anul 2005 pînă la 14.0% în anul 2006) şi menţinerea ritmului de creştere a acestui indicator la un nivel destul de înalt în perspectiva medie. În rezultatul acestei reforme salariul mediu lunar în Republica Moldova urmează să se majoreze cu circa 70%.

Încă un indicator, care ar putea influenţa semnificativ asupra rezultatelor perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, este mărimea tarifului de contribuţii de asigurare. Programul de dezvoltare al Republicii Moldova pe termen mediu prevede o redistribuire a poverii ce ţine de achitarea contribuţiilor de asigurări sociale între angajator şi angajat. Astfel, treptat contribuţiile achitate de către angajat vor creşte: de la 3% în anul 2006 pînă la 6% în anul 2009, iar cele achitate de către angajator vor descreşte în mărimea corespunzătoare. Însă ţinînd cont de  faptul că, suma totală a contribuţiei achitate de către angajator şi angajat nu se schimbă, aceasta nu avea nici un impact asupra perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, de aceea în cadrul modelului se utilizează un tarif unic al contribuţiilor de asigurare pentru toată profunzimea prognozei. Pentru celelalte categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare actele normative în vigoare nu prevăd deocamdată careva schimbări a mărimii contribuţiilor de asigurare sau a taxelor fixe. De aceea la efectuarea prognozelor au fost utilizate tarifele contribuţiilor de asigurare (şi a taxelor fixe), stabilite în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2006.

Este de menţionat că, prognozele macroeconomice oficiale conţin un şir de indicatori necesari pentru modelarea dezvoltării sistemului de pensionare şi crearea scenariilor de prognoză, precum sînt: numărul populaţiei stabile şi economic active, persoanelor ocupate, şomerilor, PIB, inflaţia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a muncii în PIB. Însă în scopul prognozării nu sînt suficienţi doar aceşti indicatori, mai este necesar de a avea o analiză detaliată a unora dintre aceştia. Spre exemplu, pentru o evaluare corectă a  volumului de contribuţii şi plăţi sînt necesare datele privind dinamica numărului populaţiei economic active şi celor ocupaţi în economie, precum şi date privind structura acestora în dependenţă de vîrstă şi sex.

5.1. Tendinţele activităţii economice a populaţiei

Rata de activitate economică a populaţiei şi parametrii ce o condiţionează (rata de ocupare a forţei de muncă şi şomajului) reprezintă factorii importanţi care determină proporţiile sistemului de pensionare a ţării, deoarece determină numărul potenţial de plătitori ai contribuţiilor de pensii şi, ca urmare, mulţi indicatori financiari ai sistemului de pensionare.

Numărul populaţiei economic active în Republica Moldova în anul 2005 a constituit 1422.3 mii persoane şi pe parcursul ultimilor şapte ani (începînd cu anul 1999) a avut o tendinţă de descreştere. În general în această perioadă valoarea acestui indicator s-a redus cu 259.3 mii persoane sau cu 15.4%. Cea mai esenţială reducere a numărului populaţiei economic active s-a înregistrat în anul 2003 şi a constituit 141.4 mii persoane sau 8.8%.

Este de menţionat că, profilul activităţii economice pe vîrste în Republica Moldova este asemănător cu profilul corespunzător al statelor economic dezvoltate. Însă urmează de menţionat rata mai scăzută a activităţii economice printre persoanele tinere cu vîrsta sub 24 de ani. Conform datelor OIM în statele industrial dezvoltate în această categorie de vîrstă se înregistrează pînă la 51.5% de persoane economic active, în timp ce în Republica Moldova în anul 2005 acestea au constituit doar 21.8%.

Este important de menţionat şi faptul că, schimbarea ratei de activitate economică după vîrstă în Republica Moldova este destul de uniformă, ceea ce se observă destul de clar în fig.5.5. Practic în toate categoriile de vîrste (pînă la 55 de ani) în perioada examinată (2000-2005) s-a înregistrat o descreştere a activităţii economice cu 13-16 puncte procentuale. Doar în categoria de vîrstă de 55-59 de ani s-a menţinut atît numărul, cît şi rata de activitate economică. În categoriile de vîrstă mai mari, de asemenea, se observă o reducere a activităţii şi cu cît vîrsta este mai mare, cu atît este mai semnificativă reducerea. Această situaţie poate fi explicată prin rata înaltă a migraţiunii economice, care este caracteristică Republicii Moldova. Evident că, aceasta atinge mai mult populaţia în vîrstă aptă de muncă. Reducerea activităţii economice în vîrstă pensionară, de asemenea, este firească şi se explică prin motivele fiziologice.


Fig.5.5 Dinamica ratei de activitate economică după vîrstă.

Reducerea ratei de activitate economică este caracteristică atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Însă, la bărbaţi acest proces a decurs cu ritmuri mai înalte: în perioada 2000-2005 rata activităţii economice la bărbaţi s-a micşorat cu 12.3 puncte procentuale, iar la femei – cu 7.2 puncte procentuale. Acest proces a atins practic toate vîrstele, atît la bărbaţi, cît şi la femei. La bărbaţi o reducere a activităţii economice mai semnificativă (şi uniformă) s-a înregistrat în vîrstele de la 15 pînă la 49 de ani (aproximativ cu 15-18 puncte procentuale în fecarecohortă). Peste vîrsta de 50 de ani ritmul de reducere a activităţii economice puţin se micşorează, iar ulterior, se stabilizează la vîrsta de 55-59 de ani. La femei o diminuare mai intensivă a activităţii economice se înregistrează la vîrsta de pînă la 40 de ani. Ulterior, ritmul acesteia puţin se reduce, iar la vîrsta de 55-59 de ani se înregistrează o creştere destul de semnificativă atît a ratei, cît şi a numărului de persoane economic active, care se întrerupe peste vîrsta de 65 de ani. 

Aşadar, se poate de constatat că Republicii Moldova în general în perioada 2000-2005 i-a fost caracteristică reducerea ratei activităţii economice a populaţiei. Stabilizarea şi chiar creşterea valorii acestui indicator în vîrstă prepensionară şi cea de pensie timpurie este legată, mai întîi de toate, cu majorarea, prin legislaţie, a vîrstei de ieşire la pensie, precum şi cu nivelul scăzut de asigurare cu pensii, care impune pensionarul să-şi continue activitatea şi după atingerea vîrstei de pensionare.

Schimbarea ratei de activitate economică diferă destul de semnificativ în mediul urban şi cel rural. Pe parcursul perioadei examinate (2000-2005) numărul populaţiei economic active în mediul urban s-a redus cu 6.5%, iar în mediul rural – cu 23.9%, iar rata activităţii economice – cu 6.2 puncte procentuale şi respectiv, 17.3 puncte procentuale. O reducere deosebit de semnificativă a numărului populaţiei economic active s-a înregistrat în mediul rural în vîrsta de pînă la 30 de ani. În diferite grupuri de vîrstă aceasta a constituit de la 40% pînă la 50%. Diminuarea valorii acestui indicator, în proporţii mai mici, s-a înregistrat şi în grupurile de vîrstă mai mari, şi se opreşte abia după vîrsta de 50-54 de ani. În vîrsta de pensionare diminuarea ratei de activitate economică continuă. După cum s-a menţionat, în mediul urban, de asemenea, se înregistrează reducerea ratei şi numărului populaţiei economic active, însă în proporţii mai mici. Nivelul cel mai înalt îi revine vîrstei de 20-25 de ani şi celei de 35-45 de ani. Însă în vîrstă prepensionară numărul populaţiei economc active în mediul urban chiar puţin creşte.

Dimensiunile şomajului.

Examinînd rata actuală de ocupare a forţei de muncă a populaţiei în Republica Moldova, se poate de constatat că, aceasta s-a redus esenţial comparativ cu perioada sovietică şi are o tendinţă de reducere în continuare. Astfel, numai în perioada 2000-2005 numărul populaţiei ocupate s-a redus cu 17.6% şi a constituit în anul 2005 - 1248.6 mii persoane. S-a micşorat şi rata de ocupare a forţei de muncă de la 54.8% în anul 2000 pînă la 43.3% în anul 2005 sau cu 12.0 puncte procentuale.

Referitor la tendinţele de schimbare a ratei de ocupare a forţei de muncă după vîrstă, este de menţionat că acestea sînt similare cu tendinţele de schimbare a ratei de activitate economică a populaţiei, ceea ce se observă destul de clar în fig 5.61. Pe parcursul perioadei examinate cel mai esenţial s-a micşorat ocuparea tineretului: astfel, în vîrsta de 15-19 ani rata s-a redus cu 54.9%, iar în vîrsta de 20-24 de ani – cu 29.7%. Destul de semnificativ s-a redus şi ocuparea în vîrsta de la 25 pînă la 45 de ani. Pentru diferite cohorte această reducere a constituit de la 14.5% pînă la 29.5%. Rata de ocupare a forţei de muncă a crescut doar în vîrsta prepensionară şi cea de pensie timpurie. Rata de ocupare a forţei de muncă în vîrstă de peste 65 de ani s-a redus destul de brusc.


Fig.5.6. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în dependenţă de vîrstă.

Examinînd schimbarea ratei de ocupare a forţei de muncă a populaţiei în dependenţă de vîrstă, se poate de menţionat că cea mai semnificativă reducere a valorii acestui indicator se înregistrează la bărbaţi. În perioada 2000-2005 la bărbaţi această rată s-a micşorat cu 13.2 puncte procentuale, iar la femei – cu 10.1 puncte procentuale. Aceasta a condus la faptul că către anul 2005 ocuparea în rîndurile bărbaţilor şi femeilor a devenit practic identică (fig.5.7). Probabil, cauza principală constă în procesele de migraţie, care au atins mai mult bărbaţii.

Un tablou interesant se observă în cazul examinării schimbării ratei de ocupare a forţei de muncă în mediul urban şi cel rural (fig.5.8). Este de menţionat că, valoarea acestui indicator s-a micşorat atît în localităţile urbane, cît şi în cele rurale. Însă, dacă în oraş în perioada 2000-2005 această reducere a constituit doar 3.7 puncte procentuale, atunci la sate – 18.2 puncte procentuale. Aceasta a condus la faptul că rata ocupării forţei de muncă în mediul rural, iniţial fiind mai înaltă (în anul 2000 a constituit 59.4% şi se deosebea de mediul urban practic cu 10 puncte procentuale), s-a diminuat către finele perioadei examinate pînă la 41.2% şi a devenit mai joasă decît la oraş. Aceasta permite de a concluziona că, reducerea ocupării forţei de muncă, înregistrată în Republica Moldova în perioada 2000-2005, în mare măsură, este legată de ieşirea bărbaţilor, ce locuiesc în localităţile rurale, din domeniul economiei.


Fig.5.7. Dinamica ratei de ocupare a bărbaţilor şi femeilor, %


Fig.5.8. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în mediul urban şi cel rural, %

În Republica Moldova ponderea „persoanelor neangajate” în numărul total de persoane ocupate este destul de înaltă. Aceasta constituie circa 36.0%: la bărbaţi – 31.7%, iar la femei – 35.0%. Spre exemplu, în Federaţia Rusă în anul 2004 doar 6.8% din numărul persoanelor ocupate nu erau angajate.

Este de menţionat că, pentru sistemul obligatoriu de asigurare cu pensii majoritatea persoanelor ocupate „nu în bază de angajare” reprezintă un contingent problematic, deoarece pentru aceste persoane este destul de complicat de a evalua baza impozabilă, este mai dificilă şi procedura de acumulare a contribuţiilor. Toate acestea generează un nivel scăzut de colectare. Pentru asemenea categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare, de regulă, se stabilesc tarife fixe, care acordă dreptul la o pensie minimă de asigurări sociale de stat. În Republica Moldova în prezent lucrează „nu în bază de angajare” circa 488.3 mii persoane, numărul bărbaţilor şi femeilor fiind practic acelaşi (tabelul 5.2).

Tabelul 5.2.
Populaţia ocupată în dependenţă de statutul locului de muncă de bază, anul 2003

 

Mii persoane

În % faţă de total

 

Total

bărbaţi

femei

Total

bărbaţi

femei

oraş

sat

Persoane ocupate

1356.5

661.3

695.2

100

100

100

100

 

inclusiv:

 

 

 

 

 

 

 

 

ce activează în bază de angajare

868.2

416

452.2

64.0

62.9

65.0

82.9

49.8

ce activează nu în bază de angajare

488.3

245.3

243.0

36.0

37.1

35.0

17.1

50.2

dintre care:

 

 

 

 

 

 

 

 

angajate pe cont propriu

447.5

231.0

216.5

33.0

34.9

31.1

15.5

46.1

patroni

7.7

5.1

2.6

0.6

0.8

0.4

1.0

0.3

altele

33.1

9.1

23.9

2.4

1.4

3.4

0.6

3.8

 
Printre persoanele care activează „nu în bază de angajare” majoritatea (peste 90%) sînt  persoanele, care se asigură de sine stătător cu un loc de muncă. Ponderea patronilor în Republica Moldova este destul de nesemnificativă. În structura totală a persoanelor ocupate aceştia reprezintă doar circa 0.8% şi 1.5% - în numărul total de persoane neangajate. Partea cea mai mare dintre persoanele angajate pe cont propriu o constituie persoanele ce locuiesc în localităţile rurale: acestea constituie 79.8%. Aceasta este legat de faptul că, economia Republicii Moldova, în mare măsură, este orientată spre producerea agricolă şi că sectorul agricol în republică este bine dezvoltat, cu o rată înaltă de ocupare a populaţiei.

Tabelul 5.3.
Repartiţia numărului persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă şi statutul ocupării, anul 2003

 

Persoane ocupate

Categoriile de vîrstă

 

 

15-24

25-34

35-49

50-64

65+

Total

1356480

137692

257520

611324

293588

56355

persoane angajate

868160

91785

173677

414931

181416

6351

patroni

7718

115

1230

4988

1385

 

persoane angajate pe cont propriu

447467

35297

76252

182148

105463

48305

altele

33135

10495

6361

9257

5324

1699

 

 

 

 

 

 

 

Total

100

10.2

19.0

45.1

21.6

4.2

persoane angajate

100

10.6

20.0

47.8

20.9

0.7

patroni

100

1.5

15.9

64.6

17.9

0.0

persoane angajate pe cont propriu

100

7.9

17.0

40.7

23.6

10.8

altele

100

31.7

19.2

27.9

16.1

5.1

Examinînd distribuirea persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă, se poate de menţionat două momente interesante. În primul rînd, cea mai mare parte a patronilor (64.6%) o constituie persoanele de vîrstă aptă de muncă medie: 35-49 ani, ceea ce este destul de explicabil, deoarece aceste persoane deja au acumulat experienţă şi cunoştinţe. În al doilea rînd, partea esenţială dintre persoanele angajate pe cont propriu o constituie persoanele cu vîrsta de 35 de ani şi peste. În cazul examinării repartiţiei conform statutului ocupării în interiorul categoriilor de vîrstă se observă următoarea legitate: cu cît este mai mare cohorta persoanelor ocupate, cu atît este mai înaltă ponderea persoanelor angajate pe cont propriu. Aşa, de exemplu, în cohorta persoanelor cu vîrsta de peste 65 de ani ponderea persoanelor angajate pe cont propriu constituie 85.7%.

Toate cele menţionate permit de a presupune că categoria destul de numeroasă de persoane angajate pe cont propriu în Republica Moldova include, în mare măsură, nu acele persoane care au decis de a se ocupa cu antreprenoriatul, ci persoanele care nu şi-au găsit un loc pe piaţa muncii şi care sînt impuse să se asigure personal cu o muncă pentru a obţine careva venituri.

Rata şomajului

Conform legislaţiei Republicii Moldova perioada, pe parcursul căreia persoana asigurată a beneficiat de indemnizaţie de şomaj, se include în stagiul de cotizare. Însă acest stagiu va fi luat în consideraţie doar în cazul cînd pe parcursul acestei perioade au fost transferate contribuţiile respective. În acelaşi timp, modul de finanţare a perioadelor necontributive încă nu este reglementat de legislaţie. Aceasta conduce la faptul că deocamdată (în speranţa că este temporar) şomerii nu participă la sistemul de asigurare cu pensii.

În anul 2005 în Republica Moldova au fost 132.9 mii de şomeri, însă în general rata şomajului a fost relativ joasă şi a constituit 9.7%2. Spre regret, revenirea economiei care se înregistrează în ultimul timp în Republica Moldova, deocamdată nu se reflectă nicicum asupra parametrilor de ocupare a forţei de muncă a populaţiei. Dacă în ultimii şase ani numărul şomerilor s-a redus puţin (cu 7.2 mii persoane sau cu 5.1%), atunci rata şomajului a crescut cu 1.2 puncte procentuale. Acest proces a atins practic toate grupurile de vîrstă, ceea ce se observă clar din fig.5.9.


Fig. 5.9. Dinamica ratei şomajului după vîrstă.

Examinînd profilul şomajului pe categoriile de vîrstă, se poate de constatat că, în mare măsură, acesta afectează tineretul în vîrstă de pînă la 24 de ani, precum şi persoanele de vîrstă prepensionară: de la 55 pînă la 60 de ani. În anul 2005 rata şomajului la tineret a constituit circa 20.6%, ceea ce practic este de două ori mai mare decît rata şomajului printre persoanele de vîrstă mai mare. Toate acestea „amînă” momentul intrării tineretului în numărul participanţilor la sistemul statal de asigurare obligatorie cu pensii. Situaţia privind şomajul în cadrul tineretului este caracteristică şi pentru Federaţia Rusă, şi pentru alte state din lume, inclusiv economic dezvoltate. Astfel, conform datelor OIM în anul 2003 în statele industrial dezvoltate rata şomajului printre persoanele tinere, în vîrstă de 15-24 ani, a constituit 13.4%, ceea ce de asemenea depăşeşte de două ori rata şomajului printre persoanele de vîstă mai înaltă3.


1. În acest caz rata de ocupare se determină faţă de întreaga populaţie

2. Rata şomajului se determină faţă de populaţia economic activă

3. Tendinţele mondiale în domeniul ocupării tineretului, Biroul Internaţional al Muncii, Geneva, 2004.

Назад К оглавлению Вперед

© Independent Actuarial Information-Analitical Center
Office 342, Building 3a, 1 Khoroshiovsky Proezd, Moscow, 125284 Russia
Tel./fax: (7-495)255-63-08, e-mail: Chief@actuaries.ru