|
1. Introducere 2. Expertiza actuarială 3. Bazele legislaţiei de pensionare a Republicii Moldova 4. Situaţia demografică în Republica Moldova 5. Situaţia macroeconomică actuală 6. Date generale privind asigurarea cu pensii 8. Totalurile şi perspectivele de dezvoltare ale sistemului de pensionare Anexă: Analiza riscurilor sistemelor de pensionare condiţional-cumulative |
Sistemul de pensionare al Republicii Moldova: expertiza actuariala
4.2. NatalitateaRata şi tendinţele natalităţii determină, în mare măsură, caracterul regimului de reproducere a populaţiei şi dinamica numărului acesteia. Tabelul 4.3.
Pe parcursul perioadei examinate, din anul 1990 pînă în anul 2002, indicatorii natalităţii în Republica Moldova, evident, au fost în descreştere. S-ar părea că dinamica ratei natalităţii, prezentată în tabelul 4.3., indică creşterea acesteia în anul 1997. Însă, cel mai probabil, că aceasta nu a avut loc, deoarece începînd cu anul 1997, datele prezentate nu includ Transnistria, şi de aceea nu sînt pe deplin comparabile cu indicatorii din anii precedenţi. Luînd în consideraţie unele deosebiri ale componenţei etnice şi, respectiv, particularităţile comportamentului de reproducere al populaţiei din Transnistria şi din cealaltă parte a Republicii Moldova, se poate de presupus că, în Transnistria indicatorii natalităţii au fost mai scăzuţi, iar în restul teritoriu al republicii – mai înalţi, decît în medie pe Republica Moldova. Dacă această presupunere este adevărată, atunci în anul 1997 nu s-a înregistrat nici o creştere a ratei natalităţii. În anii 2003 şi 2004 s-a înregistrat o oarecare creştere atît a numărului absolut al nou-născuţilor, cît şi calculat la 1000 de locuitori. Acest spor, în mai mare măsură, a fost condiţionat de schimbările favorabile în componenţa populaţiei după vîrstă şi sex (cu 57.9%), şi mai puţin de însăşi creşterea natalităţii (cu 42.1%). În anul 2005 indicatorii natalităţii puţin s-au redus. În totalitate aceasta a fost condiţionat de reducerea coeficienţilor de vîrstă, totodată, în structura populaţiei pe vîrste ponderea tineretului continua să crească. Tabelul 4.4.
Rata natalităţii în localităţile rurale este mai înaltă decît în localităţile urbane, însă în ultimii ani se observă o tendinţă de apropiere a acestora. În acelaşi timp, în baza acestora nu se poate pronunţa asupra deosebirilor reale ale natalităţii, deoarece acestea depind de particularităţile componenţei populaţiei după sex şi vîrstă. Natalitatea poate fi caracterizată mai adecvat cu ajutorul coeficienţilor de vîrstă. Tabelul 4.5.
Diminuarea natalităţii la femeile din diferite grupuri de vîrstă a avut loc în măsuri diferite. În cea mai mare măsură aceasta se referă la grupurile de vîrstă mai tinere. Astfel, în anul 2005 rata natalităţii la femeile de pînă la 20 de ani a fost cu 39.2% mai mică decît în anul 1997, la femeile cu vîrsta de 20-24 de ani – cu 27.3%, la cele de 25-29 de ani – cu 15.4%. Cu toate acestea, în grupurile de vîrstă de 30-34 de ani şi 35-39 de ani indicatorii natalităţii în anul 2005, în general, au fost mai înalţi decît în anul 1997. Aşadar, concomitent cu scăderea natalităţii s-a înregistrat şi schimbarea modelului de vîrstă al acesteia, cu o deviere mai mare spre natalitatea femeilor cu o vîrstă mai înaltă. Dacă în anul 1997 indicatorul natalităţii la femeile în vîrstă de 25-29 de ani a constituit 69.8% faţă de rata natalităţii din grupul de vîrstă de 20-24 de ani, iar de vîrsta 30-34 de ani – 30.5%, atunci în anul 2005 aceşti indicatori au constituit respectiv 81.2% şi 43.8%.
Probabil, amînarea naşterilor spre o vîrstă mai mare se va reflecta negativ asupra dinamicii ratei natalităţii. În primul rînd, odată cu creşterea vîrstei, se înrăutăţeşte starea sănătăţii, inclusiv şi cea reproductivă, ceea ce încurcă la realizarea intenţiilor de reproducere. În al doilea rînd, odată cu creşterea vîrstei, persoanele îşi formează anumite viziuni privind standardul anumit de viaţă, modul de trai, şi dacă copilul apare la o vîrstă relativ tînără, atunci modul de trai se formează ţinînd cont de copilul dat. Iar amînarea apariţiei primului copil poate conduce la faptul că copilul se va considera un pericol în menţinerea modului de viaţă deja stabilit. Într-o măsură şi mai mare aceasta se referă la al doilea – al treilea copil, fără de care este imposibilă reproducerea populaţiei, depăşirea dinamicii demografice negative. Modelele de vîrstă ale natalităţii la femeile din localităţile urbane şi rurale puţin diferă.
Dacă la sate, în continuare nivelul maxim al natalităţii se înregistrează la vîrsta de 20-24 de ani, atunci în localităţile urbane indicatorii natalităţii în acest grup de vîrstă şi grupurile premergătoare diferă într-o măsură mai mică (în oraşe rata natalităţii la femeile cu vîrsta de 25-29 de ani constituie 95.5% faţă de indicatorul de 20-24 de ani; iar la sate – 74-1%). Tabelul 4.6.
Schimbarea modelului de natalitate conduce la schimbarea aportului naşterilor din diferite grupuri de vîrstă în rata sumară a natalităţii. Astfel, la femeile cu vîrsta mai tînără de 25 de ani aportul naşterilor în rata sumară a natalităţii în anul 2005 comparativ cu anul 1997 s-a redus cu 7.4 puncte procentuale (de la 55.1% pînă la 47.7%), iar la mamele în vîrstă de 25-34 de ani – dimpotrivă, a crescut de la 39.5% pînă la 44.7%. Tabelul 4.7.
Pe parcursul perioadei examinate în Republica Moldova s-a înregistrat o reducere semnificativă a ratei sumare a natalităţii. Luînd în consideraţie cele menţionate referitor la deosebirile probabile ale ratei natalităţii în Transnistria şi în partea cealaltă a Moldovei, se poate de vorbit despre o reducere dublă a valorii ratei sumare a natalităţii în comparaţie cu anul 1990. Ca urmare natalitatea s-a redus pînă la un nivel mai jos decît cel necesar pentru asigurarea reproducerii populaţiei. În prezent rata sumară a natalităţii este mai joasă decît nivelul necesar de 1.76 ori. Deosebit de rapid aceasta a scăzut în perioada 1993-1996. Cel mai probabil că, în anul 1997 nu s-a înregistrat nici o creştere reală a natalităţii şi chestiunea ţine doar de date incomparabile ce se referă la diferite teritorii ale republicii (despre care s-a menţionat mai sus). După anul 2001 scăderea natalităţii practic s-a terminat, schimbările ratei acesteia au fost neesenţiale comparativ cu perioada anterioară. În anul 2005 rata sumară a natalităţii în Republica Moldova a fost una din cele mai scăzute din lume. O rată atît de joasă a natalităţii conduce inevitabil la o scădere naturală a populaţiei în proporţii mari. În prezent acestea nu sînt atît de mari, doar datorită unei structuri favorabile de vîrstă a populaţiei. Este destul de a menţiona că, pentru a asigura un spor natural nul, adică un echilibru al naşterilor şi decesurilor, în anul 2005 ar fi fost necesar ca rata sumară a natalităţii să constituie doar 1.45 (ceea ce aproximativ corespunde ratei medii a natalităţii în Europa). Însă structura populaţiei pe vîrste inevitabil se va înrăutăţi, venind în corespundere cu regimul existent de reproducere a populaţiei, şi odată cu menţinerea ratei actuale a natalităţii, aceasta inevitabil va conduce la o scădere naturală a populaţiei foarte semnificativă. Probabil că, o reducere atît de esenţială a natalităţii a fost în mare măsură condiţionată de dificultăţile de adaptare a multor familii la condiţiile schimbătoare ale activităţii vitale (mai exact aceasta s-ar putea spune în rezultatul unei analize profunde a comportării reproductive). S-a înregistrat atît amînarea naşterilor, cît şi renunţarea la naşteri (în special, al doilea copil şi următorii). Un alt factor important, care a influenţat scăderea natalităţii în această perioadă, a fost transformarea rapidă a orientărilor valorice, reducerea în continuare a necesităţii de a avea copii, motivării naşterii copiilor, creşterea exigenţelor referitor la standardele de viaţă preferabile. O consecinţă a acestui factor a fost faptul că, naşterea copiilor tot mai des se sacrifică în folosul menţinerii şi atingerii unui nivel de trai mai înalt, realizării personale în diferite domenii de activitate, cu excepţia celui de părinte. Acţiunea acestui factor va avea, probabil, un caracter mai îndelungat, decît problema de adaptare la condiţiile de trai. Tabelul 4.8.
Procesul de reducere a natalităţii se reflectă şi prin faptul că creşte ponderea primelor naşteri şi descresc naşterile celui de-al treilea copil şi ulterioare. Totodată, naşterile celui de-al doilea copil se schimbă neesenţial. O caracterizare importantă a natalităţii reprezintă rata sumară a natalităţii la prima naştere. Tabelul 4.9.
La începutul anilor 1990 rata sumară a natalităţii la prima naştere a depăşit 1.0. Este clar că aceasta poate avea loc doar la unele generaţii condiţionale, iar în cohortele reale rata nu va depăşi cifra de aproximativ 0.97 (primul copil poate fi născut doar unul, iar la o parte de femei el nu va apare din cauza sterilităţii). Aşadar, pînă în anul 1994 inclusiv în Republica Moldova nu au fost răspîndite nici renunţările, nici chiar amînarea naşterii primului copil. În prezent situaţia este cu totul diferită. Rata sumară a natalităţii la prima naştere, egală cu 0.65, permite de a presupune că circa 20% din femei amînă (inclusiv în legătură cu amînarea căsătoriilor) sau chiar renunţă la naşterea primului copil. Informaţia curentă privind natalitatea permite de a calcula indicatorii doar pentru generaţia condiţională, adică pentru o totalitate de persoane de diferite vîrste, dar care trăiesc în aceeaşi perioadă de timp. Condiţionalitatea constă în faptul că, asemenea generaţie nu există, însă la calcularea indicatorilor se presupune condiţional că pe parcursul vieţii al acestei totalităţi de persoane intensitatea natalităţii în fiecare categorie de vîrstă este identică cu cea înregistrată în perioada calendaristică analizată. Anume aceşti indicatori se utilizează pentru caracterizarea curentă a natalităţii. Însă aceşti indicatori, pe lîngă rezultatele evidente (permit de a analiza permanent dinamica natalităţii), au un neajuns semnificativ. Aceştia depind de aşa-numitul calendar (timing) al naşterilor. Sub influenţa unor sau altor circumstanţe de scurtă durată naşterea copiilor poate fi amînată (probabil, în anii 1990 aceasta s-a întîmplat în multe familii). Este posibilă şi o situaţie inversă. Naşterea copilului poate avea loc puţin mai devreme, decît au planificat soţii, în condiţii favorabile pentru mărirea familiei (probabil, aceasta a avut loc în anii 1980 în legătură cu realizarea de către stat a unui şir de măsuri întru asistenţa familiilor cu copii, pe atunci încă în cadrul URSS). Toate aceste momente se reflectă asupra indicatorilor actuali ai natalităţii, calculaţi pentru generaţiile condiţionale (ipotetice), însă nu influenţează semnificativ asupra numărului final de naşteri în cadrul generaţiilor reale şi, respectiv, asupra reproducerii acestor generaţii. Generaţia reală – totalitatea de persoane, care s-au născut în aceeaşi perioadă de timp. Sursa principală de date ce ţin de natalitatea generaţiilor reale în ţară este recensămîntul populaţiei. Utilizarea datelor privind numărul mediu al copiilor născuţi de către femeile din diferite generaţii, diferiţi ani de naştere permit de a analiza mai bine schimbările ce ţin de natalitate, de a evidenţia mai corect determinantele acesteia. Însă, utilizarea indicatorilor natalităţii la generaţiile reale are şi puncte slabe. Numărul final de naşteri la generaţia reală poate fi determinat doar atunci, cînd procesul de procreare se va încheia pentru toate femeile (pînă atunci se poate de vorbit doar despre numărul copiilor născuţi într-o vîrstă sau alta). În acest caz se poate cu certitudine de menţionat doar despre natalitatea care a avut loc în trecut (deşi nu prea îndepărtat). Tabelul 4.10.
Datele recensămîntului populaţiei din anul 2004 privind numărul copiilor născuţi reflectă clar reducerea natalităţii în cadrul generaţiilor reale. Încălcarea reducerii lente a numărului mediu de naşteri la trecerea spre generaţiile mai tinere are loc doar la femeile care s-au născut în anii 1950-1954. La acestea indicatorul natalităţii puţin îl depăşeşte pe cel din cohorta precedentă. Există unele temeiuri de a presupune că aceasta a avut loc în rezultatul realizării în anii 1980 a măsurilor, deja menţionate, privind acordarea de către stat a asistenţei familiilor cu copii. S-ar părea că vîrsta nivelului maxim de naştere (20-24 de ani) la aceste femei a trecut înainte de realizarea acestor măsuri. Însă, creşterea natalităţii în anii 1980 s-a referit, în marea majoritate, la naşterile celui de-al doilea şi al treilea copil, care, în mai mare măsură, au loc la femeile în vîrsta mai mare de 25 de ani. Anume naşterile celui de-al doilea şi al treilea copil la femeile – mame, care s-au născut în anii 1950-1954, în cea mai mare măsură, coincid cu prima jumătate a anilor 1980. Tabelul 4.11.
Creşterea natalităţii la generaţiile reale a avut loc doar la femeile din localităţile urbane. Aceasta a fost chiar puţin mai mare, decît în total pentru femeile din toată republica, şi a atins nu una, ci două generaţii: anii de naştere 1950-1954 şi 1955-1959. La femeile din localităţile rurale, care au o rată mai înaltă a natalităţii, nu s-a înregistrat nici o creştere a numărului mediu de copii născuţi la generaţiile reale. Diferenţele dintre indicatorii natalităţii la femeile din localităţile urbane şi cele rurale se reduc în mod stabil, odată cu trecerea la generaţiile mai tinere. Tabelul 4.12.
Pe parcursul perioadei analizate ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei a fost în permanentă creştere. În prezent asemenea naşteri constituie circa un sfert din numărul total al acestora. O creştere deosebit de semnificativă a acestui indicator s-a înregistrat în localităţile rurale. Astfel, începînd cu anul 2001, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei la femeile din mediul rural este mai mare, decît la cele din mediul urban. Diferenţa este în permanentă creştere: în anul 2001 aceasta a constituit 1.0 punct procentual, în anul 2002 – 1.3 puncte procentuale, în anul 2003 – 2.3 puncte procentuale, în anul 2004 – 3.8 puncte procentuale. 1. Pînă în anul 1996 datele sînt prezentate în ansamblu pe republică, inclusiv Transnistria, din anul 1997 – fără Transnistria. 2. Datele prezentate în tabelul dat şi cel următor se deosebesc de cele oficiale, deoarece numărul mediu al copiilor născuţi este calculat (conform regulii) doar la numărul de femei, care au indicat numărul de copii născuţi, şi nu la numărul total de femei, precum este indicat în rezultatele recensămîntului. |
©
Independent Actuarial Information-Analitical Center |